Boala Parkinson nu se poate vindeca, dar simptomatologia sa poate fi tinuta sub control folosind anumite terapii curative. Acestea au rolul de a stimula substantia nigra (substanta neagra) sa produca mai multa dopamina sau sa inhibe o parte din acetilcolina produsa, pentru a restabili echilibrul enzimelor chimice la nivel cerebral.
Afla din acest articol ce tratamente pot fi aplicate in cazul in care ai fost diagnosticat cu boala Parkinson.
Levodopa
Levodopa este una dintre cele mai utilizate terapii in cazul persoanelor care sufera de boala Parkinson. Acesta este un aminoacid neesential biosintetizat de catre organismul uman. Levodopa este absorbit de catre celulele nervoase ale creierului si transformat apoi in dopamina, folosita pentru a transmite informatia dintre creier si sistemul nervos periferic, ce controleaza miscarile. [1]
Marirea nivelului de dopamina folosind levodopa, in general, imbunatateste problemele motorii. Levodopa poate fi gasita sub forma lichida sau de tableta si, adesea, este luata in combinatie cu alte medicamente. Acestea au rolul de a opri descompunerea aminoacidului in sange, inainte sa poata ajunge la creier. [2]
De asemenea, aceste medicamente pot reduce efectele secundare ale levodopei, ce includ:
- Starea de rau si greata;
- Oboseala;
- Ameteala. [1]
Doza prescrisa initial de levodopa este mica, dar este marita, treptat, pentru a-si face resimtit efectul mai bine. Levodopa poate duce la o imbunatatire simtitoare a simptomelor in primul stagiu al tratamentului. Pe parcusul anilor, in schimb, efectele sale sunt mai putin evidente, deoarece sunt mai putine celule nervoase care pot absorbi medicamentul. De aceea, doza trebuie ajustata la anumite intervale de timp. [2, 3]
Agonistii dopaminergici
Agonistii dopaminergici au rolul de a inlocui dopamina in creier. Au eu efect similar cu levodopa, dar mai usor. In general, se prescriu sub forma de tableta, dar se pot gasi si sub forma de patch pentru piele. Uneori, se pot prescrie agonisti dopaminergici impreuna cu levodopa, pentru a se utiliza doze mai mici din al doilea medicament, desi prezinta aceleasi efecte secundare. [3]
Trebuie mentionat ca agonistii dopaminergici pot provaca halucinatii sau confuzie. De aceea, trebuie luati cu grija, mai ales in randul pacientilor mai in varsta, ce sunt mai susceptibili pentru dezvoltarea acestor simptome. [2]
Din moment ce persoana care urmeaza tratamentul poate sa nu observe aceste schimbari, este foarte important ca familia sau persoanele care au grija de pacient sa tina cont de orice comportament ce pare atipic si sa-l raporteze cadrelor medicale. [1]
Tratamentul incepe cu un dozaj mic, pentru a preveni efectele secundare. Acesta este marit pe parcursul a cateva saptamani. [1, 2]
Inhibitorii de monoaminoxidaza (MAO-B)
Inhibitorii de monoaminoxidaza-B, precum clorhidratul de aelegilina sau mesilatul de rasagilina, sunt o alta alternativa a levodopei pentru tratarea bolii Parkinson in stagiile incipiente. [3]
Acestia au rolul de a bloca efectele enzimei care descompune dopamina; ca urmare, nivelul de dopamina creste.
Aceste produse pot imbunatati simptomele bolii Parkinson, desi gradul lor de eficienta este mai scazut. Inhibitorii de monoaminoxidaza pot fi utilizati impreuna cu levodopa sau agonistii dopaminergici. [1]
In general, organismul tolereaza tratamentul cu inhibitorii de monoaminoxidaza, insa, ocazional, pot aparea efecte secundare, precum:
- Starea de greata;
- Dureri de cap;
- Dureri abdominale;
- Hipertensiune arteriala. [2]
Inhibitori de catecol-O-metitransferaza (COMT)
Inbihitorii de Inhibitori de catecol-O-metitransferaza (COMT) pot fi prescrisi in ultimele stagii ale bolii Parkinson. Acestia au rolul de a opri descompunerea levodopei de catre enzime. [3]
Efectele secundare ale inhibitorilor de COMT includ:
- Starea de greata;
- Diareea;
- Dureri abdominale. [2]
Daca tu sau cineva drag tie prezinta simptome specifice bolii Parkinson, se recomanda prezentarea la un medic specialist pentru consult, diagnostic si tratament de specialitate. Nu se recomanda urmarea acestor terapii fara supravegherea sau sfatul medicului.
Surse:
- Gelb DJ, Oliver E, Gilman S. Diagnostic Criteria for Parkinson Disease. Arch Neurol. 1999;56(1):33–39. Accesat pe 25 ianuarie 2023, https://jamanetwork.com/journals/jamaneurology/article-abstract/774675
- DeMaagd, George, and Ashok Philip. “Parkinson’s Disease and Its Management: Part 1: Disease Entity, Risk Factors, Pathophysiology, Clinical Presentation, and Diagnosis.” P & T : a peer-reviewed journal for formulary management vol. 40,8 (2015): 504-32, Accesat pe 25 ianuarie 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4517533/
- Rodríguez-Violante, Mayela et al. “Two-hundred Years Later: Is Parkinson’s Disease a Single Defined Entity?.” Revista de investigacion clinica; organo del Hospital de Enfermedades de la Nutricion vol. 69,6 (2017): 308-313, Accesat pe 25 ianuarie 2023, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29265118/
